Alegerile prezidenţiale din toamnă reprezintă deja al cincilea ciclu electoral din România ultimilor 2 ani. Practic, de aproape 2 ani o anumita parte a politicienilor se pregătesc pentru această ultimă rundă, ducând o campanie constantă parcă nu atât pentru promovarea personală, cât împotriva lui Traian Băsescu. Anul 2009 este pesemne dedicat în întregime atacului asupra a ceea ce presa centrală numeşte "femeile din jurul preşedintelui". Pe rând, scandalurile Ioana şi Elena Băsescu, Ridzi şi mai recent Udrea au ocupat un spaţiu uriaş în mass-media. Cum vara e pe sfârşite, atmosfera de suspiciune, neîncredere în partidul care îl sprijină pe Traian Băsescu trebuie escaladată. Alegătorul trebuie turmentat, ameţit de scandaluri astfel încât, obosit de circul politic, să renunţe să se prezinte la vot. Se pare ca opozanţii lui Traian Băsescu au înţeles că, fiind incapabili să contruiască un contracandidat veritabil, trebuie măcar să încerce să-l distrugă pe Băsescu. În acest sens, Ministrul Turismului, Elena Udrea, este o ţintă preferată, fiind pentru orice om politic un adversar redutabil. Deşi scandalul a început în urma unei evidente campanii negative duse de Jurnalul Naţional şi Antena3, aflate sub conducea lui Dan Voiculescu (alias Felix M......), campanie imediat preluată de PSD şi PNL, Partidul Democrat-Liberal nu s-a opus înfiinţării Comisiei de Anchetă, asa cum nu se va opune anchetarii oricarui lider politic. Deputatii PD-L au ramas in aula Parlamentului doar pentru a asigura cvorumul când s-a votat infiintarea comisiei de mai sus, abţinându-se insa de a se exprima prin vot. Cei din Comisia PSD+PNL+UDMR, cu domnul Ludovic Orban ca preşedinte, un inamic declarat al Elenei Udrea (ca şi alti membrii de altfel), si-au dat arama pe fata inca din primele intalniri. Înregistrările care au ajuns în presă au dovedit scopul comisiei cu pricina: un verdict acuzator înaintea desfăşurării propriu-zise a anchetei, dorind blamarea Ministrului cu orice preţ. Reacţia Elenei Udrea, de a răspunde agresivităţii cu aceeaşi monedă, este de înţeles pentru orice cetăţean obişnuit. Răstalmăcirea declaraţiilor, distorsionarea realităţii şi în consecinţă manipularea opiniei publice fac obiectul muncii zilnic al trusturilor de presă. Oricât ar încerca politicienii şi jurnaliştii deopotrivă, ilegalitatea nu reiese însă din curtea Ministerului Turismului. Oportunitatea cheltuirii unor sume considerabile pentru promovarea turismului într-un an de criză este o altă discuţie, care nu intră nicidecum în competenţa parlamentului, ţinând cel mult de morală (deşi turismul ar putea fi pentru România o componentă economică importantă).
Colac peste pupaza, conform ideii "calomniaza, calomniaza ca tot mai ramane ceva", adversarii Presedintelui i-au reactivat un dusman declarat, care a "scos" din palarie o snoava mai gogonata decat orice inchipuire. Sorin Rosca Stanescu afirma ca Traian Basescu este amestecat - intr-un fel sau altul -in afaceri privind terorismul si traficul international de arme. Aberatie mai mare nici ca poate exista dar, vorba pesimistului, mai stii? Poate ca va exploda in presa (unde altundeva?) alta stupizenie si mai gogonata. In strategia consultantilor americano-pesedisti, important este sa calomniezi peste masura, creand o stare de lehamite a electoratului care sa-l indeparteze de evenimentul electoral pezidential din noiembrie. Si daca cei care vor vota sunt mai putini, sunt si mai usor de manipulat, nu? Astfel se provoaca tot mai multe dicutii si scandaluri fiindca in acest mod nu mai stie nimeni cine are dreptate si cine nu, cine ataca marsav si cine se apara. Apare lehamitea si catalogarea globalizanta dar cu atat mai nedreapta: toti politicienii sunt niste pungasi!
Toamna bate la uşă, lupta cea mare se apropie, nervii si sabiile se ascut, dar din pacate in locul unei intreceri acerbe dar corecte vom avea parte de un show politico-mediatic murdar ...
Sorin Zamfirescu
În răspuns la articolele „Topul aleşilor chiulangii" semnat de Olivia Pîrvu-Cîrciu din Vocea Vâlcii din data de 13.07.2009, respectiv „Chiulangii, deci repetenţi” semnat de Sebastian Cîrciu din Curierul de Vâlcea din data de 14.07.2009, în care eram acuzat de absenteism din şedinţele de plen ale Camerei Deputaţilor pe baza raportului de monitorizare a activităţii parlamentare în sesiunea februarie-iunie 2009 elaborat de Institutul de Politici Publice (IPP), as dori sa fac următoarele precizări: În ceea ce priveşte prezenţa la voturile finale în plenul Camerei Deputaţilor, IPP m-a plasat pe locul 187 din 334, cu o prezenţă la 210 din 311 voturi finale (un procent de 68%). Aflandu-ma in prima jumatate a prezentelor contabilizate de I.P.P. nu pot fi categorisit drept "chiulangiu". Criteriile institutului sus mentionat sunt insa foarte discutabile. Adevarul este insa ca sunt unul dintre cei mai constiinciosi 40-50 de membri ai Camerei Deputatilor Există o mare diferenţă între prezenţa la voturile finale şi prezenţa la Camera în calitate de deputat: Serviciul Personal al Camerei Deputaţilor are o condică de prezenţă pe care fiecare o semnează zilnic în vederea stabilirii statelor de plată. Verificarea daca un deputat este chiulangiu sau nu, se poate face numai dupa consultarea acestor documente. Mai mult, sesiunile de vot final din plen au loc pe parcursul mai multor ore si o lipsa de 10 minute, absolut omenesti si normale, însemna pierderea a 2-3 voturi. Alte motive pentru absenţa de la voturile finale ar fi participarea cu prioritate la şedinţele comisiei (care uneori au loc în paralel cu cele de plen) sau desemnarea ca membru în delegaţii parlamentare în ţară sau în străinatate (am fost până în prezent în două astfel de delegaţii). Exercitarea votului final este însă doar 1 din cele 4 criterii pe care autorii raportului le-au avut in vedere pentru monitorizarea activităţii parlamentarilor, criterii pe care autorii articolelor din presa locala sus menţionate le interpretează după bunul plac, distorsionand realitatea. Astfel: Cele două articole subliniază răuvoitor absenţa mea în proporţie de 32% de la voturile finale, uitând sa bifeze prezenţa activa si constantă la şedinţele Comisiei de administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic,unde mă aflu pe ultimul loc în privinţa absenţelor (doar 2 absenţe de la cele 47 de şedinţe ale comisiei pe care le-am facut din cauza participării la delegaţiile parlamentare) - pagina 31 a raportului IPP. Comisia este responsabilă pentru redactarea a 88 de rapoarte pe perioada sesiunii parlamentare care tocmai s-a încheiat. Un alt criteriu pe care este evaluată activitatea parlamentară este cel al propunerilor şi iniţiativelor legislative, luărilor de cuvant în plen, întrebărilor şi interpelărilor. În acest domeniu, am 3 luări de cuvânt în plen în 3 şedinţe, 9 propuneri legislative şi 2 interpelări. Este adevarat ca aceste participari directe puteau fi mai dese dar inertia de inceput si necunoasterea tuturor procedurilor parlamentare sunt motive suficient de solide. Este la fel de adevarat ca IPP accentuează în raport că nu cantitatea acestor indicatori contează, ci eficienţa lor. Un număr mare de legi propuse şi adoptate nu aduce automat un cadru legal îmbunătăţit; din contră, acest lucru înseamnă adeseori blocaje juridice şi contradicţii procedurale. De asemenea, IPP insistă asupra faptului că interpelările ca mecanism de control al guvernului daca au rezultate, sporesc rolul oricărui parlamentar. Am 2 exemple în acest sens - despre situaţia cazărmilor dezafectate din mun.Râmnicu Vâlcea (care a dus la realizarea unui control de către guvern şi la restituirea către Primăria Rm. Vîlcea a aprox. 22 de hectare de teren de la Universitaea din Piteşti) şi a alunecărilor de teren (unde Guvernul mi-a dat un răspuns care indica in mod concret fondurile din care se pot realiza astfel de lucrari). Pentru orice avizat în ştiinţe politice, este bine ştiut că adevărata contribuţie a unui parlamentar are loc în comisii prin amendamente aduse proiectelor de legi ale guvernului, modificari, adaugiri aduse proiectelor de legi guvernamentale şi nu la voturile finale, unde - cel puţin pentru legislativul românesc - linia partidului este cea care contează. Din aceste motive, cred ca articolele apărute se înscriu în notele defaimatoare la adresa mea pe care un asa zis ziarist(a) , încearca, pentru motive pe care le-am intuit, să manipuleze opinia publica.
Suntem in plina campanie a alegerilor pentru Parlamentul European. Vazand nerabdarea si dorinta tuturor de a accesa banii Uniunii Europene, de a gasi locuri de munca bine platite in vestul continentului, pe scurt de a trai in stil european, importanta acestor alegeri nu poate fi pusa de nimeni la indoiala. Dar, cu toate ca europarlamentarele si criza economica sunt deziderate de prim ordin, in aer pluteste o atmosfera destul de pasnica ba chiar usor indiferenta in ciuda catorva stridente provocate de "poftitorii" fotoliului prezidential de parca alegerea Presedintelui ar fi mai presanta.
Ramnicul nu face nici el exceptie de la regula. Ici si colo apar articole de ziar cu vadit caracter electoral dar care respecta prevederile legale, iar ecranele televizoarelor sunt ocupate zilnic cu emisiuni TV , multe dintre ele inregistrate deci terne, sau apeland la aceiasi "actori" a caror neimplicare directa e mai mult decat vizibila. Desi mult mai rar, dar tot cu efect electoral, se continua (din pacate) publicarea in presa scrisa a unor atacuri aparent fara legatura cu subiectul in discutie dar care nu mai pot pacali pe nimeni.Un astfel de caz este bine reprezentat de obiceiul unei ziariste de a ma ataca aproape in fiecare numar al publicatiei la care colaboreaza. Subiectele acestor atacuri sunt atat de exagerate (exprimare eufemistica) si lipsite de adevar si sens ca nu te poti abtine sa te intrebi: cui prodest, mai concret cine se afla in spatele unei actiuni de asemenea gen? Dece rupe din context cele ce public pe acest site tragand concluzii contrare celor afirmate de mine? Dece imi da lectii de buna purtare cand de fapt lucrurile stau exact invers? Cum imi poate reprosa neimplicarea si nepriceperea mea (lucru pe care n-au indraznit sa-l faca ziaristi cu greutate chiar cand imi erau potrivnici!) fara sa se uite pe site-ul Camerei Deputatilor sau fara sa se intereseze la conducerea Comisiei sau a Grupului asupra modului cum este apreciata contributia mea in cele cateva luni de mandat? Faptul ca organizatii de elita din Romania cum ar fi Agentia de Monitorizarea Presei, G.D.S. sau Ordinul Arhitectilor ma invita in mod curent la diferite manifestari datorita aportului (amendamente, raportari, sustineri, initiative legislative, etc.) meu la modificarea unor legi necesare societatii civile poate fi contabilizat drept nepricepere sau neimplicare ? Daca da, atunci aceasta nepricepere nu apartine mai degraba cumva celei care nu stie sa aprecieze ceeace fac? Dar oare legea (asa permisiva cum e ea) ii da voie sa foloseasca invectivele cu care ma "gratuleaza" in articolul din data de 25 mai a.c. ? Nu-mi ramane decat sa cer parerea unui jurist dupa care voi hotari ce am de facut . In orice caz m-am lamurit asupra talentului publicistic, a calitatilor, caracterului si competentei celei ce foloseste pentru asemenea atacuri suburbane o publicatie pe care o respect, desi in ultima vreme a tolerat in paginile ei destule neadevaruri in ceeace ma priveste. Promit sa nu-i mai acord autoarei niciodata vreo atentie. Nu de altceva dar nu merita efortul.
Nu ma pot opri totusi sa intreb din nou : CUI PRODEST? Poate imi raspunde cineva la aceasta intrebare fiindca mie nu-mi este rusine sa intreb cand nu intrevad foarte limpede solutia.
In rest apatie generala punctata doar de problemele Oltchim-ului si a izvoarelor minerale de la Olanesti, folosite in scop propagandistic de politicienii locali mai mari sau mai mici.
Sorin Zamfirescu
|
Greu de raspuns
| 
| 